Porumbeii nostri sunt tot mai des expusi diferitilor agenti patogeni de aceia este bine sa cunoastem bolile,tratamentele dar mai ales prevenirea bolilor.

 

Tuberculoza aviara

Este o boală infecţioasă răspândită pe tot globul pământesc cu o incidenţă diferită de la o ţară la alta.

Agentul cauzal este Mycobacterium avium. Cel mai des sunt afectate găinile, dar nu ocoleşte nici pe porumbeii.
Boala evoluează obişnuit enzootic, staţionar. Se exprimă clinic după o perioadă de latenţă de 6-8 luni, după care urmează extinderea rapidă a bolii.


Etiologie: faţă de Mycobacterium avium sunt receptive numeroase specii de păsări, pe primul loc situând galinaceele, apoi curcile fazanii, bibilica, porumbelul, dar şi unele păsări sălbatice cum ar fi: potârniche, prepeliţa, coţofana ect. Are o rezistenţă crescută faţă de diferiţi factori nocivi, condiţionat de temperatură, umiditate, intensitatea luminii şi substratul material în care este înglobat. De ex. la temperatura de -192 grade C  îşi păstrează intactă viabilitatea şi virulenţa. La temperatura camerei rezistă peste un an, dar este distrus la 60 de grade C în 40 minute, iar la 70 de grade în 30 minute. Lumina solară distruge în 5 ore în mediul uscat.
Germenii au o rezistenţă remarcabilă la acţiunea acizilor şi alcalilor. Formolul 3% îi omoară în 30 de minute, la fel şi soluţia de var cloros cu un conţinut de 4-5% de clor activ.
Tabloul clinic: păsările bolnave slăbesc, mucoasele aparente sânt palide, uneori subicterice (uşor gălbuie). Unele exemplare prezintă diaree, cele cu leziuni articulare şi osoase şchioapătă. La porumbel deseori leziunile apar la nivelul ochilor, mai exact la pleoape, care se pot confunda cu variolă, însă fără tendinţă de a se vindeca.
Tabloul morfopatologic:  În tuberculoză aviară tabloul lezional este dominat de leziunile hepatice, splenice, intestinale, medulare, pulmonare şi mai rar cutanate. Organele afectate sunt mărite în volum, cu aspect degenerat şi presărate cu noduli de dimensiuni variabile, de la un bob de mei pînă la o nucă, sau chiar mai mari. Frecvent se produce ruptura organului, îndeosebi a ficatului, urmată de moartea păsării. Nodulii sunt uşor enucleabili şi cazeoşi pe secţiune. Localizarea pulmonară este mai rară. Aceşti noduli se pot confunda uşor cu nodulii produşi de forma metastatică a trichomonozei.
Diagnosticul: la celelalte specii de animale sunt folosite teste alergice, numite tuberculinare, dar la porumbei încă nu am întâlnit descrierea metodei. La porumbeii bolnavi cu simptomele sus menţionate poate fi bănuit tuberculoza, iar diagnosticul exact se poate pune numai în urma examenelor morfopatologice şi de laborator. Boala fiind mai răspândită la găini, probabilitatea de a se îmbolnăvi cu această boală au porumbeii care sunt ţinuţi printre găini, sau lângă coteţul găinilor.
Tratamentul: nu este un tratament sigur pentru această boală, deci exemplarele bolnave de tuberculoză aviară trebuie eliminate din efectiv. Dezinfecţia adăpostului porumbeilor este un mijloc de a scăpa de această boală.

 

Herpes Virus

Este o boală infecţioasă virală diagnosticată nu prea de mult la porumbei cu simptome predominant respiratorice.
Agentul etiologic: sunt virusuri din familia Herpesviridae.

În general aceste virusuri au o infecţiozitate ridicată. Sunt omorâţi de dezinfectantele uzuale.
Siptomatologic: boala afectează în special porumbeii tineri, cei adulţi fiind numai purtători de virus, fără să prezinte simptomele. Puii sunt infectaţi încă în primele zile de viaţă, sau chiar din ou, dar nu apar simptomele în primele săptămâni, doar după două luni din cauza imunităţii pasive luate de la părinţi.
În cazurile acute se constată conjunctivită şi rinită seroasă însoţită de faringită. În cavitatea bucală (pe limbă, şi în cerul gurii) apar depozite de culoarea galbenă. De obicei aceste simptome iniţiale sunt însoţite şi de diaree. Porumbeii bolnavi sunt apatici, au penele zburlite au respiraţie dispneică, uneori zgomotoasă şi mor în trei-patru zile.
Se întâlnesc şi cazuri cu evoluţie mai lentă, subacută, virusul atacând şi căile respiratorii mai profunde, manifestând prin respiraţie grea, dispneică, zgomotoasă. Conjunctivita apare şi în această formă, iar secreţiile nazale şi oculare pot deveni chiar purulente în urma complicării cazurilor cu infecţii bacteriene secundare. Pe  lângă afecţiunile respiratorii sunt lezate intestinele, ficatul şi pancreasul. În cazurile leziunilor mai grave porumbeii se slăbesc mult şi mor. Foarte rar se pot întâlni şi complicaţii nervoase, encefalite.
Ca şi în celelalte boli virale şi aici intervin complicaţii bacteriene secundare, cum ar fi salmonele, micoplasme ect., producând şi alte simptome.
La porumbei adulţi de obicei nu apare boala, eventual se pot observa scăderea formei sportive.
Morfopatologic: mucoasele căilor respiratorii anterioare şi a guşei este inflamat, mai rar pe ficat apar noduli albi.
Diagnosticul:  numai prin examene de laborator se poate pune diagnostic exact, dar putem bănui infecţii cu herpesvirus în cazul apariţiei simptomelor amintite la tineret. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de trichomonoză şi variolă, la care se pot observa depozite asemănătoare în cavitatea bucală, sau cu alte boli cu simptomatologie respiratorice.
Tratamentul: nici în această boală nu este un tratament specific. Deci puilor bolnavi trebuie să asigurăm alimentaţie bună, echilibrată, iar ca şi tratament vitaminele (polivitaminele) şi electrolitul sunt medicamentele care asigură vindecarea. Nu trebuie să uităm de cazuri complicate cu infecţii bacteriene secundare pe care putem combate cu antibiotice, de preferat cu spectru larg.
Nu este vaccin pentru această boală.

 

Colibaciloza

Colibaciloza este o boală infecto-contagioasă produsă de Escherichia coli o bacterie foarte răspândită. În mod normal tubul intestinal este populat dintre altele şi de aceste bacterii, fără a produce îmbonăviri.

Simptomatologia: în forma intestinală a bolii caracteristic este găinatul diareic în cantitate crescută, de consistenţă mucoasă şi de obicei de culoare albă cu miros caracteristic. Deseori se pot întâlni şi vomitări. Porumbelul bolnav este trist, apatic, cu pene zburlite şi consumă multă apă.
După ce bacteriile se diseminează în organism produc în funcţie de localizare pneumonie, aerosaculită, peritonită, artrite, salpingită, orhită, sau alte afecţiuni cu simptomatologie diferită, cum ar fi: respiraţie dispneică zgomotoasă (pneumonie, aerosaculite), sterilitate (salpingită, orhită), şchiopături (artrită), poziţia pinguinului (peritonită, hepatită) ect.
După cum am mai amintit, porumbeii tineri sunt mai afectaţi şi la ei apare mai des şi forma septicemică manifestată prin: diaree, stare apatică, tristeţe, inapetenţă, consum ridicat de apă, porumbeii se deshidratează, se slăbesc şi mor.

Diagnosticul: simptomele amintite, în special cele enterice sunt cei care ne atrag atenţia în direcţia colibacilozei. Examenul bacteriologic ne poate induce în eroare, colibacilii fiind locuitori al tractusului digestiv şi în mod normal.

Diagnosticul diferenţial: trebuie să urmărească diferenţierea de:

  • salmoneloză la care apare de asemenea mortalităţi embrionale, sterilitate, artrită, mortalitate ridicată la pui, simptome diareice.
  • trichomonoză: sunt cazuri cu metastazare care de asemenea se duc la slăbiri progresive
  • adenoviroză: pe care deseori poate să complice prin asociere, producând complexul adeno-coli, cu simptome asemănătoare.

Tratamentul: agentul cauzal este sensibil la mai multe antibiotice, dar în ultima vreme s-au produs şi multe cazuri de rezistenţă datorată tratamentelor incorecte cu antibiotice, cu doze prea mici şi de durată prea scurtă. De acea este indicată antibiograma.
Tratamentul trebuie să aibă o durată de cel puţin 3 zile, dar mai indicat ar fi de 5 zile. Antibioticele cele mai eficiente sunt: streptomicina, amoxicilina, enrofloxacina, norfloxacina, spectinomicina, gentamicina, dar şi sulfamidele au un efect bun asupra lor. Porumbeii cu simptome enterice,deshidratate trebuiesc şi rehidratate cu diferite produse pe bază de electroliţi.

 

Variola

Variola apare atat la porumbeii de casa, cat si la cei salbatici. Apare mai frecvent in verile umede si in zilele calde de toamna. Virusul variolei porumbeilor afecteaza in mod special porumbeii dand simptome cutanate si modificari pe mucoase. Virusul nu infecteza oamenii sau mamiferele.

Simptome de variola la porumbei:

  • Forma cutanata: apar cruste (noduli variolici) mai ales in regiunea ciocului si a ochilor, respectiv pe picioare. Virusul patrunde in piele prin mici leziuni (in urma scarpinarii, intepaturi de insecte). Nodulii se diferentiaza bine de zonele sanatoase ale pielii, dar sa nu le desprindem datorita riscului de sangerare.
  • Forma mucoasa: pe mucoasa gusei apar proeminente galbene. Acestea impiedica prehensiunea hranei si a consumului de apa, respectiv respiratia.

Parcurgerea bolii de obicei este benigna pana cand modificarile cutanate si mucoase nu devin grave. Alterarea starii generale apare cand virusul patrunde in circulatia sangvina si ataca organele interne. Durata bolii este de 3-4 saptamani, dar in cazul porumbeilor hraniti deficitar poate sa dureze si luni intregi. Ca si complicatie pot aparea infectii bacteriene.

Tratament: Ca si in cazul celorlalte infectii virale, nici in cazul variolei porumbeilor nu exista un tratament anume. In cazul suspiciunii bolii pentru impiedicarea raspandirii este indicata vaccinarea de necesitate a pasarilor sanatoase. Porumbeii bolnavi trebuie exclusi de la vaccinare de necesitate si scosi din efectiv fiindca prezinta risc pentru cei sanatosi pana cand vaccinul isi face efectul. Pentru a creste imunitatea porumbeilor vaccinati acestora li se va admministra vitamine.

 

Tricomonoza

Tricomonoza (intalnita si sub denumirea de trichomonoza sau "malai") este cea mai raspandita boala a porumbeilor. In articolele in limba engleza, o gasiti sub denumirea de trichomoniasis sau canker.

Simptome de tricomonoza:

  • inghitit repetat - se poate observa mai ales dupa ce pasarile aterizeaza de la antrenament;
  • depuneri galbene in cioc si gat, de unde si denumirea populara de "malai";
  • penaj zburlit;
  • apatie;
  • scadrea greutatii, lipsa de vioiciune;
  • consumul crescut de apa − acesta da si asa numitele "cuiburi umede", cand parintii cu tricomonoza pompeaza in pui multa apa;
  • ezitarea de a zbura.

Majoritatea porumbeilor au tricomonoza in timpul vietii, dar rareori simptomele ei se pot vedea la pasarile mature. Stresul provoaca o crestere a numarului tricomonadelor si boala incepe sa afecteze porumbelul. Arata zgribulit, inceteaza sa se mai hraneasca si slabeste, iar daca nu este tratat la timp, moare. Puii sunt cei mai afectati. De aceea unii crescatori obisnuiesc sa-i trateze de tricomonoza imediat dupa intarcare. Altii nu fac acest lucru, deoarece doresc ca puii sa-si dezvolte imunitatea. Trateaza doar in timpul etapelor, cand stresul intra in scena. Daca pasarile nu pot ramane sanatoase la un nivel minim de stres, nu trebuiesc tinute.

Pasarile mature introduc puilor cantitati mici de tricomonade in timpul hranirii si astfel acestora le creste imunitatea treptat.

Tricomonadele sunt niste flagelate, si se deplaseaza in fluide. Asadar, toti porumbeii de concurs "curati" pot lua imediat tricomonoza in mijlocul de transport, cand sute sau mii de porumbei beau din acelasi recipient.

Boala are mai multe forme:

  • forma faringeala − este cea mai intalnita. Crescatorii observa depuneri galbene in gatul pasarii. In cazurile severe, aceste depuneri pot ingreuna hranirea sau chiar respiratia;
  • forma ombilicala − se transmite de la cuibul infectat in corp la puii inca mici, la nivelul abdomenului;
  • forma pe organe − in cazurile cele mai severe, tricomonoza afecteaza organele interne. Este deseori gasita in ficat. Majoritatea pasarilor vor muri din cauza disfunctionalitatilor ficatului.

Tratament:

Ronidazolul este o substanta des folosita in tratamentul tricomonozei. Dimetridazolul si metronidazolul au fost retrase de pe piata datorita riscurilor de efecte secundare

Medicamente eficace, speciale pentru porumbei si intalnite pe piata din Romania: Tricoplus, BS, Flagelstop, Columboviofort.

Este bine sa nu se abuzeze de aceste medicamente (sa nu se foloseasca la intamplare sau fara motive intemeiate) deoarece tricomonadele pot deveni imune. Tratamentul se face conform indicatiilor de pe prospecte.

Recomandari pentru administrare:

  • nu se administreaza mai putin decat este recomandat deoarece tricomonadele mai puternice pot supravietui si pot forma o familie care cu greu se mai elimina;
  • avand in vedere ca majoritatea medicamentelor se dau in apa de baut se tine cont de faptul ca iarna porumbeii beau mai putina apa, iar vara mai multa; de aceea unii crescatori prefera dozarea prin hrana, umectand boabele de care se va lipi pulberea medicamentoasa.

 

Parazitoza intestinala

In efectivele de porumbei apare mai frecvent capilarioza si ascaridioza, si mai rar infectia cu Hymenolepis columbae si Raillietina columbae. Parazitii traiesc in intestinul subtire.

Agentul patogen:

  • dintre caoilarii infesteaza "Capilaria obsignata", un parazit foarte subtire care apare si la alte pasari;
  • dintre ascarizi infesteaza "Ascaridia columbae", care apare numai la porumbei;
  • dintre cestode infesteaza "Hymenolepis columbae" si "Raillietina columbae". Infestarea porumbeilor se produce prin intermediul mai multor gazde intermediare (aproximativ 60 de specii de insecte). Parazitii se dezvolta in aceste gazde intermediare, iar porumbeii se infesteaza prin consumul gazdelor intermediare respective.

Se infesteaza prin preluarea oualelor infestate de Capilaria si Ascardia. Ouale de Ascardia si Capilaria in afara organismului porumbeilor parcurg un proces de transformare si devin infestante in 2-4 saptamani, iar cele de Capillaria in 6-10 zile.din momentul  preluarii oualelor infestante si pana la maturizarea noii generatii de paraziti si eliminarea prin fecale a oualor infestante in cazul ascarizilor e nevoie de 4-5 saptamani, in cazul capillariilor de 2-3 saptamani, iar in cazul cestodelor de aprox. 1-2 saptamani.

Simptome de parazitoza intestinala: porumbeii bolnavi cu aprox.10  zile de la infestare elimina fecale de consistenta diferita. La inceput creste pofta de mancare, iar dupa aceea scade. Porumbeii slabesc, devin molaticii. In infestarile  extreme apar simptome generale, apatie, abatere; apare horiplumatia, pene de culoare mata.

 

Salmoneloza

Salmoneloza face parte din grupa bolilor bacteriene. Salmonella e o bacterie mobila care este eliminata o data cu excrementele, saliva, laptele de gusa si cu ouale infectate. Porumbeii insanatositi elimina multa vreme germenii patogeni. Prin contactul cu porumbeii straini, infectati, se transmite infectia. Cand boala izbucneste inseamna ca organismul pasarilor a trebuit sa se confrunte cu o infectie masiva.

Exista mai multe forme de salmoneloza:

  • Latenta − se manifesta de obicei la porumbeii maturi, care se prezinta aparent sanatosi, insa transmit bacteriile patogene la puii din cuib. Aceasta stare de multe ori se observa prin lipsa vitalitatii si a poftei de zbor. Porumbeii infectati reprezinta un risc real pentru celelalte pasari, deoarece ele sunt transportatorii bacteriilor, astfel fiind o sursa de imbolnavire continua.;
  • Intestinala − se manifesta prin diaree, sete excesiva, in urma caruia slabeste rezistenta naturala a organismului, si de multe ori scade greutatea corpului. Fecalele devin apoase, spumoase, de obicei de culoare verzuie.;
  • Articulara − este forma cea mai des intalnita, si se manifesta prin afectarea articulatiei aripilor, care devin inflamate si foarte dureroase. Porumbeii afectati de multe ori prezinta aripi paralizate, astfel ei nu se mai pot ridica de la sol.
  • Cerebrala − infectia afecteaza creierul, iar ca urmare a acestui fapt, porumbeii prezinta tulburari de echilibru
  • Mixta − care inseamna toate tipurile descrise.

Simptome de salmoneloza:

  • diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze);
  • disfunctii ale sistemului nervos;
  • afectiuni ale articulatiilor (incheieturi care se pot umfla cauzand schiopatare sau chiar lasarea aripilor, porumbeii nemaiputand zbura de la sol);
  • o pofta de zbor scazuta;
  • oua nefecundate.

Tratament: cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice in apa de baut. Dupa aceasta perioada se poate vaccina efectivul. Este bine sa se curete sistematic voliera si sa se dezinfecteze − se recomanda pulverizarea cuiburilor si a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umiditatii.

 

Paramixoviroza

Paramixoviroza este cu siguranta una dintre cele mai dure boli care pot aparea la porumbei, dat fiind ca deseori duce la mortalitati. Se manifesta in prima faza prin excremente apoase si lipsa poftei de viata. In fazele finale, se manifesta cu pierderea echilibrului si rasucirea gatului.

Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de exemplu, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc. Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura).

Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.

In ceea ce priveste organismul atacat este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca, insa, intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.

Boala apare de la trei zile sau se manifesta mai tarziu pana la trei saptamani, iar dupa infectie pasarile neprotejate se imbolnavesc de rinichi. Porumbeii bolnavi elimina mult lichid, apare diareea si in jurul pasarii se intinde o baltoaca de excremente. Tulburarile sistemului nervos au, de asemenea, urmari nefaste. Acestea se exterioarizeaza printr-o rasucire a capului, de unde si incapacitatea de a ciugulii hrana sau de a face miscari in adapost, sau chiar de a-si lua zborul.

Unele pasari se pot vindeca, altele sunt pierdute. Crescatorii care participa la concursurile cu porumbei sunt obligati ca la inceputul fiecarui an, respectiv la inceputul sezonului cu pui (pentru cei aflati in cauza) sa-si vaccineze porumbeii impotriva acestei boli. Puii proveniti din parinti vaccinati sunt suficient protejati numai in primele saptamani de viata. In practica se obisnuieste sa se vaccineze puii in perioada mai-iulie cu un vaccin bianual si toti porumbeii maturi in luna februarie cu un vaccin anual.

Tratament: modalitatea de prevenire a paramixovirozei este vaccinarea cu vaccin special. Se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle (asigura imunitatea la boala pentru 12 luni) sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor (asigura imunitatea la boala pentru 6 luni); cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa, apa cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular, alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.

Important: De remarcat este insa ca inaintea vaccinarii porumbeilor cu vaccin antiparamixoviroza acestea trebuie sa aiba o stare de sanatate perfecta, altfel exista riscul ca vaccinul sa nu-si faca efectul dorit!

 

Ornitoza

Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate. Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen sau ingerand hrana sau apa infectata.

Simptome de Ornitoza:

  • apatie;
  • lipsa poftei de mancare;
  • sete exagerata;
  • performante reduse in concursuri;
  • la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor;
  • inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina;
  • lichid galbui pe nari;
  • infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis;
  • scarpinarea la cap;
  • stranut.

Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.

Tratament: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.

 

 

Micoplazmoza

Micoplasmoza este o boala care apare mai ales toamna. Contaminarea se face prin secretiile nazale infestate cu micoplasme. Agentii patogeni sunt bacterii imobile. Imbolnavirea are loc atunci cand organismul este deja slabit de o alta boala. Maladia se transmite prin apa de baut, excremente, dispozitivele de alimentare si prin contactul direct de la pasare la pasare (de exemplu prin atingerea reciproca a ciocului). La 7 pana la 14 zile de la contaminare porumbeii prezinta o secretie nazala, sero-mucoasa initial, gri-murdara, chiar purulenta, mai tarziu. Mucoasele cavitatilor nazale sunt inflamate si ingrosate, negii nazali (carunculii) se coloreaza in gri, iar respiratia este greoaie, zgomotoasa, chiar sforaitoare. Sacii aerieni se pot si ei inflama. Pasarii infectate i se fac mai multe injectii cu antibiotice si intregii crescatorii i se administreaza antibiotice prin apa de baut. Tratamentul preventiv este recomandat de medicul veterinar.

Simptome de micoplasmoza:

  • productii nazale abundente;
  • lacrimarea ochilor;
  • conjunctiva inrosita;
  • respiratie ingreunata cu efecte sonore de pufait;
  • scaderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului.

Terapie: Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) in apa de baut. Se recomanda tratament cu produs combinat, eficient impotriva mai multor boli.

Profilaxie:

  • intarirea sistemului imunitar;
  • asigurarea de aer proaspat, curat si fara praf; in voliera inchisa se pulverizeaza o data pe saptamana cu Bio-Air-Fresh.

 

Circoviroza

Circoviroza denumita si "Boala porumbeilor tineri" este o boala complexa si a fost semnalata in zona tarii noastre de prin anul 2000. Se datoreaza in principal virusului circo ce poate fi insotit de virusi de tip adeno, paramyxo, virusul varicelei sau virusul herpesului. Acesti agenti patogeni slabesc sistemul imunitar al porumbeilor, astfel suprainfectii cu agenti de tip salmonella, coli, etc. fac pasarile sa cada de pe picioare in cateva ore.

Simptome ale circovirozei:

  • umflarea in pene;
  • scaderea instinctului de zbor;
  • fecale mucilaginoase;
  • voma.

Tratament: alternativ cate o saptamana medicamente pentru: trichomonoza, coccidioza - salmonela, coli - cai respiratorii, ornitoza. Datorita faptului ca, din pacate inca nu exista vaccin pentru aceasta boala, trebuie acordata o atentie sporita profilaxiei. Mai multe firme au produse speciale, destinate profilaxiei acestei boli, ce contin proteine din zar de lapte. Acestea au un efect benefic asupra sistemului imunitar al porumbeilor marind gradul de rezistenta fata de acesti virusi cu 10-40%.

 

 

Coccidioza

Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava si, ca si in cazul  tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza deoarece este bine stiut ca aceasta boala poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.

Simptome de coccidioza:

  • diaree (uneori hemoragica);
  • slabire, apatie;
  • sete exagerata;
  • penaj mat, zburlit;
  • porumbeii maturi manifesta somnolenta;
  • la femele, se produce intarzierea ouatului.

Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust si nu direct pe podea pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.

Tratament: Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.